NEGLIJARE EMOȚIONALĂ versus ABUZ EMOȚIONAL

Adesea confundate chiar și de către specialiști, abuzul emoțional și neglijarea emoțională în copilărie seamănă printr-unul dintre efectele pe care le produc și anume deconectarea față de propriile emoții și prin mesajul pe care îl transmit copilului: ceva nu e în regulă cu tine. Iar acest mesaj ne rămâne „pe creier”.

„Abuzul emotional presupune o ACȚIUNE. Părintele face ceva ce constituie un abuz emoțional. De exemplu: porecle adresate copilului, insulte, observații încărcate de dispreț, înjurături sau cerințe nerezonabile.” (How to Tell Early Emotional Abuse From Emotional Neglect, Jonice Webb)

Abuz emoțional poate fi orice vorbă, gest sau acțiune care neagă, forțează, umilește, critică, disprețuiește realitatea emoțională a celuilalt.

Exemple: minimalizarea  „lasă, dragă, asta e nimic, alții mor de foame”, „ești prea sensibil/ă”, „plângi degeaba”, negarea realității interne „eeei asta simți, îți spun eu ce simți”, amenințarea cu violența „ dacă nu încetezi, o să te pocnesc ca să știi de ce plângi”, ridiculizarea „plângi ca o fetiță, fii bărbat”, forțarea „de ce nu e 10?”, comparația„cutare ce notă a luat?”, amenințarea cu abandonul „te las aici dacă…”, amenințarea cu retragerea iubirii „mă supăr pe tine”, tratamentul tăcerii „nu mai vorbesc cu tine …câteva zile”, etichetarea „ești rău/rea”, prognosticul negativ „n-o să faci nimic bun în viață”, amenințarea cu pierderea resurselor vitale „să te duci unde-oi vrea, acasă să nu mai vii”, rușinarea (mai ales în public) „te fac de râs în fața colegilor”, culpabilizarea „ai făcut tu ceva de ți s-a întâmplat asta”, porecle „balenă”, „urechilă”, discreditarea celuilalt părinte și eventual, asemănarea cu părintele discreditat „ești rău/rea ca…” etc..

Așadar, a cere copilului mai mult decât poate ori altceva decât poate (sau ar putea, dar cu riscul unor tulburări afectiv-somatice) este abuz emoțional.

Spre deosebire de abuzul emoțional, „neglijarea emoțională presupune INACȚIUNE. Când părintele nu reușește să facă ceva de care copilul are mare nevoie. Cum ar fi că nu observă nevoile lui emoționale sau pare dezinteresat de problemele lui. Sau părintele nu poate oferi o reacție la stările sufletești ale copilului, nu-i poate oferi suport emoțional, grijă. Sau nu îl poate vedea pe copil așa cum este cu adevărat, ca persoană – cu pasiunile, preferințele, dorințele și firea lui.” (How to Tell Early Emotional Abuse From Emotional Neglect, Jonice Webb)

Neglijarea emoțională se referă la nevoile emoționale ale copilului: de a se simți văzut, auzit, de conectare, de competență, de control, de apartenență, de siguranță, de socializare etc..

Neglijarea emoțională și abuzul emoțional nu se exclud, adică pot fi prezente împreună.

În tot ceea ce furnizează sau nu părinții și alți educatori, să reținem cuvântul „suficient”, cu referire atât la aspectele favorabile cât și nefavorabile dezvoltării. Neglijarea și abuzul emoțional lasă urme atunci când sunt exercitate suficient de mult și fără oportunitatea de reparație sau depășesc capacitățile copilului de a le face față (unii copii sunt mai sensibili).